Imunogenetica : [de] N. Pozsgi [şi] Gr. Ghyka / [N. Pozsgi].

  • Pozsgi, N.
Date:
1974
Catalogue details

Licence: Attribution-NonCommercial 4.0 International (CC BY-NC 4.0)

Credit: Imunogenetica : [de] N. Pozsgi [şi] Gr. Ghyka / [N. Pozsgi]. Source: Wellcome Collection.

    29/208 (page 27)
    Initial, aceste concluzii au fost privile cu rezervä deoarece se considera cä proteinele de mielom nu sint analoge anticorpilor normali, eie fiind rezultatul unui proces patologie §i mai ales neavìnd nici o activitate de anticorpi cunoscutä. Cercetäri mai aprofundate au arätat totu§i cä cel putin unele proteine monoclonale au si activitate de anticorp bine definita (tabelul nr. 1), de unde s-a tras concluzia cä fiecare imunoglobulina Tabelul nr. 1 Activitàtea de anticorp asociatä cu unele imunoglobuline monoclonale (dupa Bernier, 1970) Specificitate de anticorp anti — Clasà Streptolizinä IgG (om) Benzeni substituiti (ex. DNP) IgG sau IgM (om), IgA(soarece) Antigen I (aglutininä la rece) IgM (om) Globulina G umana IgM sau IgG (om) Lipoproteinä umana IgA (om) monoclonalä ìeprezinta unul din multiplele tipuri de anticorpi care apar si in conditii normale si cä in gammapatiile monoclonale caracterul anormal rezidä mai aies in controlul ratei de sintezä decit in calitatea produsului sintetizat (Bernier, 1970). Un progres imens in studiul imunoglobulinelor a fost realizat pi in stabilirea secventei de aminoacizi a mai multor lanturi L sau H provenind de la diferite specii animale sau de la diferite cazuri de mielom, ceea ce a pei mis compararea asemänärilor si deosebirilor dintre aceste lanturi. Pentì u a estima cantitativ aceste omologii s-a acceptât un ,,coeficient de variatie” pentru un anumit segment, coeficient care reprezintä un raport procentual dintre numarul de aminoacizi dife riti si numarul total de aminoacizi analizati. Eezultä cä acest coefi cient de variale este 0 pentru doua lanturi identice. O alta rnetoda utilizata a fost urmatoarea : presupunind cä cunoastem secven^a a doua lanturi polipeptidice, cum s-ar putea aranja aceste lanturi pentru un ,,maxim de omologie” ? De exemplu, un lant cercetat are 50 de aminoacizi si al doilea 70 (fig. 3). Se constata cä pentru zona 1—25 (1 §i 25 fiind numerele de ordine naturala ale aminoacidului incepind de la capatul aminoterminal al lan^ului polipeptid) ambele lanturi au o omologie foarte radicata (coeficient