Imunogenetica : [de] N. Pozsgi [şi] Gr. Ghyka / [N. Pozsgi].

  • Pozsgi, N.
Date:
1974
Catalogue details

Licence: Attribution-NonCommercial 4.0 International (CC BY-NC 4.0)

Credit: Imunogenetica : [de] N. Pozsgi [şi] Gr. Ghyka / [N. Pozsgi]. Source: Wellcome Collection.

    18/208 (page 16)
    setul cromozomial proven it de la pàrintele opus. Ca urinare a recu- noasterii acestor determinanti antigenici nonself, celulele agresoare vor elibera in medinl de cultura o substantà denumità de autori ,,produs de recunoa§tere antigenicà” PAR, care se poate izola §i purifica. Inoculata intracutan la bamsteri, aceastà substantà isi manifesta efectul biologic prin mobilizarea unni mare numàr de polimorfonucleare la locul de inoculare. Rumami de polimorfonu- cleare prezente este proportional cu cantitatea de substantà PAR inoculatà, permitìnd astfel o estimare cantitativà a fenomenului de citotoxicitate. Procesul descris are implicatii biologice importante, deoarece acest mecanism poate functiona in eliminarea celulelor stràine sau provenite din diferentieri aberante care ar tulbura homeostazia celularà. Un sistem experimental analog a fost studiat in lucràrile lui Mesrobeanu si colab. (1971), folosind drept celule efectoare limfo- citele din ganglionul limfatic de cobai normal, iar drept celule tintà celule renale de cercopitec. in ce priveste recunoa^terea determinantilor antigenici strà ini, de càtre celulele producàtoare de anticorpi, Burnet §i Fenner (1949) au presupus de mult timp existenta unor ,,self-markeri” pre- zenti in structurile unui organism prin intermediul càrora celulele formatoare de anticorpi discrimineazà selful de nonself. Ulterior, Burnet (1959) — in teoria asupra selectiei clonale — postuleazà cà popula^ia de celule formatoare de anticorpi este constituità din mai multe clone, fiecare clonà fiind capabilà sà sintetizeze anticorpi specifici fa^à de un singur determinant antigenic. Totalitatea clo- nelor dintr-un macroorganism ar putea acoperi toate configuratine antigenice teoretic posibile. in cursul dezvoltàrii ontogenetice, clo- nele capabile sà formeze anticorpi fatà de componentele proprii sìnt ^ deprimate functional. Macromoleculele autologe, proprii organismului, prezente in cantitàti mari in mediul intern al acestui organism, venind in contact ìncà din primul moment cu celulele limfoide imature vor determina o inhibitie a clonelor care ar putea sintetiza anticorpi impotriva acestor macromolecule. Rezultà o ,,paralizie func^ionalà” a clonelor corespunzàtoare determinantilor antigenici inclusi in aria selfului, paralizie ce va dura atìta vreine cìt in mediul intern existà in mod continuu, in cantitate mare, fiecare din macromoleculele euprmse in multimea componentelor autologe (Moraru §i Sulica, 1969).