Jumătate veac de terapeutică română / [G.Z. Petrescu].

  • Petrescu, G. Z. (Gheorghe Zaharia), 1874-1954.
Date:
[between 1930 and 1939]
Catalogue details

Licence: In copyright

Credit: Jumătate veac de terapeutică română / [G.Z. Petrescu]. Source: Wellcome Collection.

    8/198 (page 6)
    experienţele cu alcaloizi, cu cari în caz de substituiri de atomi, acţiu¬ nea nu numai nu apărea identică, dar putea chiar să devie cu totul opusă celei primitive. (Strichnină-metylstrichnină, morfină-apo- morfină). Sa mai stabilit ulterior că’n grupe de corpuri anorganice izo- morfe, intensitatea de acţiune a fiecăruia este proporţională cu pon¬ derea atomică. Ceeace se traducea prin formula t Cu cât atomul unui element este mai greu cu atât el poate interveni în cantitate mai mică spre a produce efectul caracteristic al grupei respective. Această regulă totuşi nu-şi găsea confirmaţia decât când erau în joc elemente electro-pozitive. Cu metaloizii şi halogenele, raportul între: pondere atomică şi acţiune nu există. Mai curios era că n mare parte raportul între acţiunea medicamentelor anorganice şi constituţia lor moleculară, se arătase a fi condiţionat ş de valenţa unui element anu¬ mit, cel puţin în ceeace priveşte extensiunea efectului biologic. Cu numărul valenţelor, sporesc la număr şi organele asupra cărora lu¬ crează compuşii anorganici. Aceste interesante rezultate ale experienţelor lui Blake şi ale altor câteva cercetări de detaliu, au îndemnat o serie de farmacologi ca Buchheim, Stewart-Cooper, Rabuteau, Binet, Bunge şi alţii să încerce a le preciza şi a lumina prin critică teoriile chimistului en¬ glez, pe cari de altfel le-au şi desvoltat. Toate datele pozitive ce au obtinut stabileau cu destulă certitudine, că acţiunea fiziologică a ori- y cărei substanţe variază cu anumite schimbări în constituţia ei, că acestea din urmă aduc la corpuri similare aceeaşi modificare a ac- ţiunei şi că, de altă parte, întroducerea aceluiaş complex molecular în substanţe cari lucrează la fel, poate preface acestea în corpuri cu altă acţiune fiziologică comună, sau de o potrivă de inactive. Astfel concepţia lui Blake evolua mereu, cu adausuri şi corec¬ tive introduse dela un timp, de descoperirile chimiei fizice mai ales. Până ’n zilele noastre, expresiunea analogiei sau divergenţei de ac¬ ţiune s a modificat cu totul. Apare acum aproape cert că nu există relaţii directe între constituţia compuşilor chimici şi lucrarea lor bio¬ logică, aceasta fiind condiţionată în prima linie, de variaţiile pe cari orice schimbări ale constituţiei lor, le produc în calităţile fizico-chi- mice ale substanţelor medicamentoase. S’a recunoscut apoi că ’n afară de orice prefaceri ale structurii moleculare, acţiunea unei subs¬ tanţe chimice mai varia şi datorită influenţei pe care o exercită chiar