Jumătate veac de terapeutică română / [G.Z. Petrescu].

  • Petrescu, G. Z. (Gheorghe Zaharia), 1874-1954.
Date:
[between 1930 and 1939]
Catalogue details

Licence: In copyright

Credit: Jumătate veac de terapeutică română / [G.Z. Petrescu]. Source: Wellcome Collection.

    61/198 page 5
    aceasta, a priori, este un motiv de îndoială, nu — bine ’nţeles —■ de adevărul subiectului expus, ci de sinceritatea aceluia de la care emană aspectul ce ’i se da. Nu rămâne decât ca să ne întărim convingerea într’un sens sau într’altul prin examenul împrejurărilor în cari s’au desfăşurat faptele, prin analiza minuţioasă a acestora în lumina altor întâmplări conexe, fie precedente, fie următoare şi cu ajutorul con¬ sideraţiilor ce decurg tocmai din conexiunea sau cel puţin concomi- lenţa unor fapte a căror relatare, chiar dacă ele nu s’ar fi întâmplat întocmai, * este semnificativă. Patent, din naraţiunea medicului, nu rămâne pentru noi decât faptul că Domnul adusese în potriva sa o acuzaţie de încercare criminală, atât de categorică încât era un motiv suficient pentru a’l osândi la moarte. Dacă însă vina .se putea dovedi sau nu, aceasta fireşte nu trebue să ne aşteptăm ca s’o aflăm de la medic. In schimb vom dobândi serioase prezumţii din cerce¬ tarea stării de lucruri de atunci şi nu numai a purtării lui Vodă c;i şi a celor din preajma sa, atât înainte cât şi ’n urma întâmplării, Lâpiişneanu. era ’n al optulea an de Domnie; cu samavolniciile şi cruzimile sale avusese timpul ca să-şi facă duşmani destui, cari din când în când să urzească comploturi pentru a’l detrona sau ucide. Era deci îndreptăţit a! se teme necontenit şi de ori-cine. O dovadă de frica sa se poate vedea şi ’n faptul că el care altădată' se căutase cu bărbierii de prin oraşele săseşti, pare a fi găsit de astădată mai prudent de a ruga pe prietenul său Ioan Siglsmund Zapolya, să-i trimeată pe medicul său de încredere. Cine era acest ipochimen şi ce încredere merită, vom vedea numai decât. Trebue mai înainte să constatăm că la data la care raporta bailul din Constantinopole, se mai petrecuse tot de curând la Curtea din Su¬ ceava, un lucru grav şi că potrivirea acestuia cairi odată cu afa¬ cerea medicului, pare să nu fi fost o simplă coincidenţă.x) Vreau să vorbesc de fuga lui Despot (Iacob sau Ioan Basilic), Domnul de mai târziu, după un timp nu prea lung petrecut în calitate ;de comensal al lui Alexandru-Yodă, cu a cărui soţie Rnxana se pretindea înrudit. Iată cum vorbesc cronicile de această întâmplare: „Eară după firea cea nestătătoare grecească”, scrie Vornicul Grigore Ureche 2) „care’i tot a supunere pre alţii şi a rămânea numai ei nesupuşi, au început (Despot) cu o seamă de boeri a lui Alecsandru-Vodă, pre taină, o sfătuire cum ar putea să apuce domnia ţărei; că erau sătui şi boerii de Alecsandru Vodă, pentru multe greutăţi ce înce¬ puse a face Alecsandru. Vodă ţărei. Nu s’au putut ascunde socoteala şi gândul grecului despre Alecsandru Vodă; că înţelegând Alexandru Vodă, au pus de l’au otrăvit pre taină. Şi simţindu-se a fire otrăvit, îndată au luat doftorii şi nu i-au stricat nimică otrava. După aceea 1) După cele expuse de Ieronim Ferro presupusa încercare de otrăvire era evident chiar din anul în care scrie dar de sigur de câteva luni. Vom vedea mai departe fapte care precizează data ei probabilă. 2) In „Letopiseţele de M. Kogălniceanu.
    digitised image 1
    digitised image 2
    digitised image 3